Ați vorbit despre asta. De multe ori. Ați stabilit că amândoi vreți mai multă apropiere, ați identificat ce vă blochează, poate ați și făcut un plan.
Și n-a urmat nimic. Iar acum discuția în sine a devenit obositoare, pentru că fiecare repetare confirmă că nu funcționează.
Motivul e mai simplu decât pare. Discuția se poartă între două capete, iar dorința nu locuiește acolo.
Citește articolul ăsta dacă:
- ați epuizat subiectul în vorbe și situația e neschimbată
- unul dintre voi a început să evite discuția cu totul
- simțiți că faceți totul „corect” și tot nu se întâmplă nimic
Dorința nu e o decizie
Poți decide să te duci la sală. Nu poți decide să simți poftă. Poți crea condițiile, poți elimina obstacolele, dar nu poți emite o hotărâre.
De asta conversațiile despre dorință seamănă atât de des cu negocierile de la serviciu și au aproape același efect asupra atracției. Ajungi să tratezi apropierea ca pe un punct de pe listă, iar lista e exact contrariul stării în care apare dorința.
Ce se întâmplă de fapt
În majoritatea cuplurilor cu care lucrez, cel care „nu mai vrea” nu s-a răcit față de partener. S-a deconectat de propriul corp, uneori de ani buni.
Semnele sunt banale și trec neobservate. Mănâncă în fața laptopului fără să simtă gustul. Face duș gândindu-se la mailuri. Nu poate spune ce muzică îi place acum, doar ce îi plăcea în facultate. Cineva care nu simte nimic toată ziua nu are cum să simtă brusc ceva seara, la comandă.
Pe unde se întoarce
Prin simțuri, și de obicei începând complet în afara dormitorului. Sună dezamăgitor de banal, știu.
Practic înseamnă să reînveți să observi. Mănâncă o masă fără telefon și fără televizor, atent la ce simți în gură. Ascultă o piesă întreagă fără să faci altceva. Fă un duș în care chiar simți apa. Nu sunt exerciții de relaxare, sunt antrenament pentru capacitatea de a fi în corp, care s-a atrofiat.
După câteva săptămâni de genul ăsta, oamenii încep să raporteze că simt din nou lucruri. Nu în ordinea în care se așteptau, dar simt.
Ce faceți cu discuțiile
Nu le abandonați complet, dar schimbați subiectul. În loc de „de ce nu mai vrei” încercați „când te-ai simțit ultima dată bine în corpul tău”. E o întrebare la care se poate răspunde fără să se apere nimeni.
Și lăsați o perioadă în care nu se discută deloc despre asta. Presiunea conversației repetate face parte din problemă, chiar dacă intenția din spatele ei e bună.
Întrebări frecvente
Dacă unul dintre noi chiar nu mai simte nimic pentru celălalt?
Se întâmplă, dar mult mai rar decât se crede în mijlocul unei perioade proaste. Merită verificat abia după ce s-a lucrat pe deconectarea de corp, altfel se trage o concluzie definitivă dintr-o stare temporară.
Când e cazul să mergem la un specialist în terapie sexuală?
Când există durere fizică, o schimbare bruscă fără explicație sau o problemă medicală posibilă. Coachingul relațional lucrează pe apropiere și prezență, nu înlocuiește o evaluare medicală.
Dacă te regăsești în articol
Lucrăm pe prezență și pe reconstruirea apropierii, nu pe încă o discuție despre ce nu merge.
Vezi intensivul de reconectare →
